Monumente
Conac construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în satul Stoenești. Aici funcționează dispensarul comunei Stoenești.
Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, construită la 1860, în satul Stoenești.
Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, construită la 1819, în satul Neghinești. Lăcașul păstrează fresce originale.
Biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, construită în satul Budurăști, la 1756, cu pridvor adăugat la 1881.
Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru”, construită la 1757, în satul Bârlogu.
Biserica din lemn cu hramul „Sfinții Voievozi”, construită în satul Popești, la 1782, cu zid de incintă în anul 1872.
Schitul Jgheaburi (Jgheaburile)
Locaș de maici, situat în satul Piscu Mare, întemeiat conform tradiției la 1310, în vremea lui Radu-Negru Voievod de Sf. Nicodim de la Tismana. La început a fost o biserică din lemn și câteva chilii acoperite cu stuf care cu timpul s-a ruinat. Pe aceeași temelie, la 1640, în vremea voievodului Matei Basarab și a Mitropolitului Teofil, a fost reconstruit și apoi rectitorit, în anii 1826-1827, de către popa Ion Andronescu din Cacova și popa Ioan din Cheia. Biserica schitului, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și celelalte construcții aparținătoare au fost renovate în anii 1940 și 1970. Aici se află un izvor cu apă sulfuroasă la care numeroși credincioși, îndeosebi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Făcând referire, printre altele, și la Schitul Jgheaburi, în lucrarea sa „Cerurile Oltului”, Î.P.S. Bartolomeu Anania spunea: actuala biserică a schitului datează de abia din 1827, ridicată de preoții din Cheia și Cacova pe locul celei zidite în vremea lui Matei Basarab, în 1640, locaș care și el înlocuia vechea bisericuță de lemn. Pomelnicul, scris în zidul proscomidiarului de aici – care-l copiază, desigur, pe cel vechi, cu adausurile de rigoare – începe cu „leat 1300” .