Așezare geografică
Comuna este situată în zona central-nordica a județului, în Subcarpații Vâlcii (la limita dealurilor subcarpatice cu treapta munților), în Depresiunea Dobriceni – Zmeurat, pe valea râului Govora și a afluentului său Cacova. Localitatea are în componența sa următoarele sate: Stoenești (reședința), Bârlogu, Budurăști, Deleni. Dobriceni, Gruieri, Gruiu, Mogoșești, Neghinești, Pisc-Mare, Popești, Sușeni și Zmeuratu. Suprafața teritorială a comunei estede 4.969 ha, iar populația de 3.861 locuitori.
În anul 1968, cu ocazia organizării administrativ-teritoriale, unele dintre satele existente până la acea dată au fost desființate prin înglobarea lor la altele datorită numărului redus de locuitori sau li s-a modificat denumirea datorită faptului că vechile denumiri aveau semnificații „neconforme momentului”, astfel: satul Liliacu a fost înglobat la satul Bârlogu, Marinești și Țigănia înglobate la Dobriceni și Neghinești înglobat la satul Sușeni. Cacova a fost numit Piscu-Mare, iar Ovreești s-a numit Deleni.
Ocupația de bază a localnicilor este agricultura, pomicultura, cultura cerealelor și a cartofului și creșterea animalelor. Locuitorii comunei Stoenești, asemenea celor din localitățile vecine Bunești, Bărbătești, Păușești și Pietrari, sunt mari cultivatori de căpșun, cultura care le aduce acestora importante venituri. De remarcat este faptul că teritoriul comunei Stoenești este cel mai mare centru pomicol din județul Vâlcea (930 ha), după care urmează Vaideeni (630 ha), Rm. Vâlcea (584 ha) și Horezu (401 ha). Locuitorii a trei dintre satele comunei respectiv Stoenești, Dobriceni și fostul sat Cacova – actualmente Piscul Mare, au fost odinioară măglași la salinele de la Ocnele Mari. Doua importante îndeletniciri tradiționale practicate de localnici la scară mare în vechime sunt vărăritul – fabricarea varului bulgare prin arderea pietrei de var din stâncile calcaroase ale Masivului Buila și mersul pe cale – comerțul cu fructe (mere și prune uscate), cartofi, var și sare bulgare (din salinele de la Ocnele Mari). Vărarii și sărarii de la Stoenești sunt și astăzi întâlniți pe drumurile Olteniei dar numărul lor este din ce în ce mai mic. Subsolul satului Dobriceni este bogat în ape minerale sulfuroase asemenea celor de la Călimănești-Căciulata, Olănești, Govora și Bunești. De asemenea, în subsolul localității există importante rezerve de sulf.
Toponimie, etimologie
Numele satelor Stoenești (Stoinești în pronunția localnicilor), Burdurăști, Dobriceni, Mogoșești și Neghinești au la origine antroponimele Stoian, Budur(u), Dobre, Mogoș și Neghină, numele celor care le-au întemeiat.
Referitor la etimologia toponimelor Dobriceni și Stoenești, există și o legendă locală de întemeiere. Toponimul Bârlogu are la origini termenul bârlog” = vizuină de urs. Numele satului Deleni are la origine termenul deal = o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. Toponimul indică oamenii unei așezări întemeiate pe un deal. Este posibil ca la originea toponimului să se afle și antroponimul Dela, întâlnit ca supranume în partea de sud a județului mai exact în comuna Crețeni. Delenii pot fi urmașii lui Dela sau locuitorii de pe deal.
Numele satelor Gruieri și Gruiu au la origine termenul „grui” = pisc de deal; deal mic; colină, movilă. Toponimele sunt de etimologie necunoscută. Și într-un caz și în celalalt, toponimele indică două așezări întemeiate pe astfel de forme de relief – oameni de pe grui sau de la grui. Piscu Mare este un toponim care indică natura terenului și are la origine termenii: „pisc” = vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, care domină o vale sau o depresiune; „mare” = care depășește dimensiunile obișnuite. Ținând cont de semnificația termenilor putem concluziona că numele satului desemnează o așezare întemeiată pe un pisc înalt care domină zona. Toponimul Popești ne duce spre un neam de popi , de cărturari.
Numele satului Sușeni are la origine termenul „sus” = loc mai ridicat sau mai înalt decât restul așezărilor care este așezat în partea nordică. Zmeurăt este un toponim botanic și are la origine termenul „zmeur” = arbust din familia rozaceelor. Toponimul indică o așezare întemeiată în vechime într-un astfel de loc „năpădit” de zmeuri.